sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Dimensiuni din viitor...

Ceea ce veti citi mai jos este un exercitiu de imaginatie inscris pentru Oktal, in competitia SuperBlog 2012.

"Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe
."

Obsesiv imi veneau in minte aceste patru versuri din cea mai frumoasa poezie, Luceafarul lui Eminescu. Neantul ma cuprindea si pe mine. Auzeam piuiala sacadata a aparatelor care respirau pentru mine si imi ajutau inima batrana sa mai bata pentru nici eu nu stiam cate minute, ore sau zile.



 

Dincolo de perdeaua de apa a casei mele din laguna albastra ii vedeam cum ma asteapta aliniati frumos pe mama si pe tata dusi demult in lumea de dincolo, urmati de bunici, si altii pe care nu ii vazusem niciodata insa stiam ca le purtam in sange ADN-ul. Acolo imi doream si eu cu o ardoare de foc sa ajung.


Deja plina peste masura de experiente, amintiri si imagini ca un vechi hard disk din anii 2012-2013, ii vedeam pe cei mai dragi mie cum roiau in jurul meu chemand doctori si asistente pentru a tot incerca la nesfarsit sa ma readuca intre ei.


Degeaba laserele chirurgului scormoneau inlauntrul meu o farama de viata. Totul vroia sa plece din lumea asta. Computerul dotat cu procesor Intel reusea sa semnaleze celulele bolnave. Chirurgul comanda eliminarea lor doar prin puterea cuvintelor. Mainile lui nu atingeau nimic. Laserul era mai precis decat orice mana umana, totusi nu atat de iscusit incat sa decida urmatoarea miscare.




cdn.walyou.com
Aici avusesem parte de tot ce imi putusem dori. Inca din 1999, cu 60 de ani in urma de cand descoperisem cumparaturile online imi satisfacusem toate dorintele nebune de a fi in pas cu tehnologia.

Chiar cu 2 luni in urma de acest moment absolut macabru pentru ca stiam ca e ceva in neregula cu mine imi achizitionasem de la papuci cu tehnologie de ultima ora care imi controlau ritmul cardiac in orice secunda pana la wc-ul hi-tech care nu doar stia sa se curete singur dar stia sa emita un raport meticulos al urinei si excrementelor la finalul caruia aflasem demult ca nu exista sanse pentru mine in aceasta viata trecatoare. Asadar renuntasem sa mai lupt. In schimb eram bucuroasa ca avusesem timp sa imi aranjez
hometone.org
toate problemele inainte de plecare. Nimeni nu urma sa se certe pe mostenire in urma mea. Donasem toti cei 80 de miliarde de dolari unei agenentii de cercetare aerospatiale care avea ca misiune  "a înțelege și proteja planeta mama,a explora Universul, a căuta viață și a inspira următoarea generație de exploratori".






Solent News



Pentru familia mea, copii mei dragi si nepotii mei iubitori, pastrasem doar cateva proprietati printre care si arca plutitoare. Aceasta era singurul raspuns in cazul incalzirii globale care ameninta inca din tineretea mea



Solent News
Nu mai are rost sa spun ca totul era construit aici in stransa legatura cu natura. Nimic nu era impotriva mediului.

Acum, in Romania anilor 2062, legile de protejare a mediului sunt atat de aspre incat si cand stranuti in public pui repede batista la nas ca ochii invizibili ai camerelor de supraveghere sa nu detecteze virusii tai raspanditi in atmosfera. Desi in urma cu doar 50 de ani traiam intr-o tara cu paduri defrisate, in al 13 ceas oamenii si-au dat seama ca solutia este sa se imprieteneasca cu natura din jur si iata ca nu au ezitat sa ia cele mai drastice masuri.

Cu ultimul gram de putere am reusit sa deschid ochii, chirurgul si laserul lui isi facusera bine treaba. L-am zarit in dreapta mea, pe nu monitor LCD  pe Vlad, fiul meu mai mare, care ma veghea de la 8905 km distanta din Tokyo.

- Mama, ce faci? Nu pleca inca!
- Dragul meu, asta-i viata. Nu plange pentru mine. Stii ca mie imi plac calatoriile. Te iubesc, sa nu uiti asta niciodata!

Asta a fost tot. Capat de linie. 80 de ani. 2 baieti, 6 nepoti. multe calatorii si amintiri extraordinare.

Ca frunzele galbene in bataia vantului de toamna imi luasem si eu zborul, de aici spre pretutindeni, sau in neant ca in poezia adolescentei mele.....nu va pot spune caci nimeni nu a mai spus vreodata asta.

"Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste."


Versuri de la: http://www.versuri.ro/

wibiya widget