sâmbătă, 26 decembrie 2009

Cum l-a asteptat Vlad pe Craciun anul acesta




anul trecut a fost cam asa....



Deci, a trecut un an in care Vlad a invatat sa manance diversificat, sa mearga .... chiar sa alerge, sa spuna mai multe cuvinte mai mult sau mai putin intelese de noi. Vlad a invatat ca poate sa induplece pe oricine cu un zambet si a invatat sa sarute. Noi? multe schimbari...bune si rele...zambete saltarete dar si lacrimi amare. Un an plin care inca nu s-a terminat. Fiecare zi o traim la maxim. Asa sa faceti si voi! Sarbatori fericite!

miercuri, 23 decembrie 2009

marți, 15 decembrie 2009

Cand doare sufletul...

Sufletul doare! O durere adanca, persistenta si pentru care eu una nu gasesc remediu. Ma doare mai rau decat atunci cand am facut cezariana. Ma doare pana obosesc de durere. Adorm cu sufletul suferind si cand ma trezesc e la fel de rau. Ma doare neputinta. Neputinta de a opri timpul in loc. Neputinta de a gasi leac pentru o boala fara leac. Neputinta de a impiedica sfarsitul celei mai dragi persoane. Ea a stat langa mine 30 de ani si....gata...in curand va pleca. Acest "curand" doare cel mai rau. E ca un cutit care sfredeleste fara oprire in suflet. Ce sa fac? Cum sa ma opun? Cum sa inchid usile pe care ar putea pleca?
Doctorii? Niste fiinte mici care pentru o hartie de 100 de lei iti zambesc frumos si iti arunca la picioare cateva sperante ofilite. Asistente medicale care pentru 10 lei iti zambesc si atat. Infirmiere care pentru 5 lei ti-ar povesti toata viata lor. Ma cuprinde dezgustul si frustrarea ca traiesc intr-o tara inapoiata, fara medicamente, fara medici de exceptie care sa poata salva vieti. Doar Dumnezeu. Doar el de acolo de sus poate face ceva. Oare ce?

wibiya widget