vineri, 28 august 2009

Baietel sau...catel?

Musca tare tare de cate ori il iei in brate cu precadere dimineata si seara. Merge de-a busilea mai repede decat mine in picioare. Nu vrea in nici un chip sa isi dea drumul singur la mersul biped. Testeza cu dintii orice obiect nou sau vechi.

Sa fi fost vreo greseala si sa-mi fi adus barza un catel in loc de un baietel?



Totusi zice MAMA nu HAM HAM!

P.S. Ofer un mare mare premiu celui care imi spune cum sa il fac sa mearga!

duminică, 23 august 2009

Cum o fi la Balaton?

Dupa ce ne-am simtit bine la marea noastra cea neagra ne-am decis sa ii vizitam pe vecinii unguri la Balaton.

N-am fost niciodata in Ungaria dar am auzit doar pareri pozitive de le cei care s-au dus. Oare cum o fi la Balaton? N-am nici cea mai vaga idee in ce localitate vom merge exact....aventura ne asteapta...sper sa fie una placuta!

joi, 20 august 2009

La mare, la soare....

5 zile la mare. Vacanta autohtona la noi la Jupiter. Nu credeam ca in Romania exista un hotel atat de dichisit pana nu am ajuns la hotel Tismana. Fiecare colt e ingrijit si rezultatele sunt pe masura. La final au cam dat domnii de la hotel cu bata in balta pt ca desi au hotarat sa faca reduceri de preturi in perioada in care aveam noi sejurul cumparat (cu doua luni inainte) nu au vrut sa ne dea inapoi diferenta de bani...dar asta e...data viitoare nu mai platim in avans.

Lui Vlad i-a placut tare mai ales ca am avut companie selecta: o fetita de 3 ani si un baietel de 6 luni care sunt acum in topul prietenilor lui.

Pentru mine a fost raiul pe pamant...mancarica gata facuta dimineata la pranz si seara, marea la o aruncatura de bat, piscina perfecta pentru perioada cand dormea Vladut.

Hai sa va arat si niste poze sa nu ziceti ca fabulez:



miercuri, 19 august 2009

La revedere, carlionti!

Gata, in mod oficial am tuns baiatul. Dupa 1 an de negocieri...de la un chelios la un pletos. Acum am un baietel tuns tip soldat american. Nu mi-l mai confunda lumea pe strada cu o fetita.

Before & After:



Daca vreti sa stiti dupa ce i s-a luat motul Vlad a ales de pe tava in urmatoarea ordine:
1. cheile de la masina adica va fi tot timpul pe drumuri...
2. banii+cardul adica se va orienta in asa fel incat sa aibe si cash si conturi
3. aurul adica belsugul va fi de partea lui.

Astea sunt interpretarile mele. Peste 20 de ani n-o sa mai stie nimeni ce a ales si cat ne-am distrat pana a pus copilul mana pe cate un obiect....

sâmbătă, 15 august 2009

Despre alaptat - Varianta mea

Am tot citit zilele astea tot felul de pareri despre alaptat. Ca mama de copil de un an normal ca am si eu povestea mea cu privire la acest aspect.
Lucrurile stau cam asa....Totul a inceput inainte sa nasc cand eram insarcinata si ma chinuiam sa inteleg cum stau lucrurile cu alaptatul. La cursul Lamaze mi s-a explicat cum se face, care e mecanismul, ca trebuie sa ai rabdare cu tine si cu bebe. Am citit si cursul despre alaptat al dr. Ana Culcer si am inteles ca alaptatul este darul vietii pt puiul meu. Nu m-am indoit o secunda ca o pot face chiar daca persoane apropiate imi spuneau "S-ar putea sa nu ai lapte" sau "Pregateste-te cu lapte praf ca sigur vei avea nevoie".
Cu toata teoria cand a venit momentul zero n-am stiut ce sa fac. Nici eu si nici Vlad. Asa ca am facut ragade din prima zi. El a invatat sa suga dupa 3 zile. Mie mi-au trecut ragadele dupa 3 saptamani. Am fost descurajata si am vrut sa ii dau lapte praf de un milion de ori dar sotul meu m-a incurajat si nu m-a lasat. Nu i-am dat niciodata completare cu lapte praf (doar in materinitate a primit lapte praf cu seringa).
Am alaptat fara sa fac vreodata proba suptului, fara sa tin cont ca ii dadeam san din 3 in 3 ore sau din jumatate in jumatate de ora. La inceput, in primele 2 saptamani, un supt dura 30 de minute apoi am ajuns ca la unele mese sa dureze 5 minunte dupa cat de foame ii era lui.
Am alaptat in parc, in masina, acasa la prieteni dupa cum il apuca foamea pe Vlad.
M-am trezit in fiecare noapte de cate 6-5-4-3-2 ori si cand am crezut ca in sfarsit doarme toata noaptea...s-a razgandit iar dupa 3 nopti dormite in intregime am luat-o de la capat.
N-am vrut sa ii dau copilului ceai noaptea ca sa nu se mai trezeasca, n-am vrut sa incep diversificarea mai devreme de 6 luni. Am vrut sa ii ofer "darul vietii" (dupa cum spunea dr. Culcer in curs, si am reusit.
Vlad are acum 1 an si 2 saptamani mananca diversificat dar inca mai este alaptat de 3 ori pe zi si noaptea 1 sau de 2 ori dupa cum se trezeste.
Acum as vrea sa mai raresc mesele de san si tot incerc sa ramana doar cu masa de seara dar se pare ca el vrea altfel...asta e.... va veni si acel moment cand va fi puiul pregatit.
Din toate discutiile avute pe aceasta tema cu alte mame sau cu medici m-am convins ca fiecare copil e diferit fiecare mama e diferita. Nu se pot aplica aceleasi reguli tuturor. Importanta alaptatului este majora insa atunci cand nu se poate si laptele praf stie sa iti faca copilul mare, sanatos si destept. Fiecare are drumul sau pe care trebuie sa il urmeze in functie de circumstante.

miercuri, 5 august 2009

1 AN

Parca a fost ieri....

Am intrat cu inima cat un purice in camera mare si rece. M-au asezat pe o masa si m-au pus sa stau cu spatele arcuit pentru anestezie. In cateva secunde nu-mi mai simteam picioarele. M-au intins si mi-au pus o masca de oxigen pe fata...o asistenta draguta glumea zicandu-mi ca imi dau aer direct de la Predeal... Ascultam dialogul dintre doctorita principala si mana a doua:
- Nu il pot prinde.
- L-ai gasit?
- Nu iese.
- Hai apasa.
- Nu iese.

O alta asistenta s-a urcat cumva deasupra mea si a inceput sa ma apese pe torace. Simteam ca ma misca cu totul. Imi era frica dar din cauza anestezicelor sentimentele imi erau cumva inghetate.

- Gata l-am scos!

Am putut doar sa intreb

-E bine? Respira? De ce nu tipa?
- O sa il auzi imediat.

Si intr-adevar intai s-a auzit ca un mieunat de pisica si din ce in ce mai tare, parca prindea puteri.
Mi l-au aratat pentru fix 5 secunde: era infasurat ca o shaorma. I se vedea doar fatuca mica si rosie. Tipa cat putea de tare, parca pe toata fata avea doar o gura mare. Am simtit cum mi se umplu ochii de lacrimi si cum se preling spre obraji. Ma linistisem totul era in regula.
M-au adormit ca sa inchida cezariana. M-am mai trezit in salonul de la reanimare unde mai erau parcate 2 tipe operate...abia asteptam sa imi vad copilul...a urmat o intreaga excursie pana la salon si abia seara dupa vreo 6 ore mi l-au adus in sfarsit. Era atat de mic si de fragil. Imi era frica sa il iau in brate, nici nu puteam din cauza operatiei, l-am miscat doar tragand de cearceaful in care era infasat. A urmat primul sarut, primul supt, primul somn la mine in brate, primul caca...totul era in premiera.

Acum nu mai e bebelus e un copil care merge tinut de o manuta. Spune mama, tata, papa.....bbbbaaaa.....nei nei nei...si alte gangureli doar de el stiute. Are jucarii preferate, desene animate la care rade si chiar reclame preferate.

A fost cel mai uimitor an din viata mea. A fost primul an din viata lui.

marți, 4 august 2009

wibiya widget