luni, 29 decembrie 2008

Love story



Cati (cate) pot spune oare ca si-au gasit "sufletul pereche", "jumatatea", "the one" dar mai ales "THE ONLY"? Sa-l arate cu degetul pe "the man (woman) of my life"? Sa fie gata sa isi bage mana in foc ca va fi "pana la adanci batranete" fara rutina si fara crize?

Eu pot de 9 ani incoace!

Nu e ca in prima zi,..... e mai misto in fiecare zi!

Sunt convinsa ca mai sunt si altii dar se ascund bine...

sâmbătă, 27 decembrie 2008

A venit Craciunul .... a trecut Craciunul



Dar au ramas globuri....daruri....fotografii si amintirea primului Craciun in noua formula de familie.

Fara zapada, dar cu linistite in suflet, fara masa festiva dar cu bunatati in frigider.

Mi-a placut...mai vreau odata!

miercuri, 24 decembrie 2008

In asteptarea lui Craciun!



- Oare cu ce se mananca luminile astea multe rosii, mama?
- Cu cetina, Vladut!
- Abia astept sa vina Mos Craciun! Oare ce imi aduce?
- Nu stiu...ai fost cuminte anul asta?
- Am fost, cel mai cuminte....anul asta m-am nascut!

duminică, 21 decembrie 2008

Shosetarul




Pentru a obtine aceste performante am muncit muuuult:

Se ia una bucata shoseta (de preferat dreapta) se introduce in lapte si se tavaleste prin miere apoi se incalta copilul si se pandeste minunte in sir pana ce, hatz, o prinde.

Atentie copilul trebuie sa aiba exact 4 luni si jumatate si sa il cheme Vlad Ioan!

vineri, 12 decembrie 2008

Eu am o minune, ei au 8!!!

Cand a venit Vlad in viata mea am simtit cum s-a intamplat o minune. Imi vine si acum greu sa exprim in cuvinte cat de frumos si greu si coplesitor si absolut extraordinar este sa ai un copil; sa-l vezi cum creste cum invata si cum se dezvolta sub ochii tai la inceput dependent total de actiunile tale.

De scurta vreme am descoperit un documentar despre Jon & Kate Gosselin pe Discovery Travel and Living care au primit de la 2 berze 8 (OPT, n-am gresit) minuni mici. 2 gemene si 6 ani de 6 pici de 3 ani. Aruncati-va un ochi la ei, sunt in fiecare seara de la 21.30 timp de 30 de minute, sunt de admirat si parintii si piticii.

vineri, 28 noiembrie 2008

Ieri 28 azi 29

A mai trecut un an, un an plin, un an burdusit de chestii multe si toate foarte importnte. Fix acum un an imi confirma doctorul ca eram insarcinata. Azi ma uit cum doarme in patutul lui, Vlad, care pe atunci era atat de mic incat nu i se puteau detecta nici macar bataile inimii.

Cand am aflat ca vine barza mi-a fost foarte frica de doua lucruri: de greturi si de schimbarea uriasa din viata mea. Greturi n-am avut nici un minut, iar, schimbarea este absolut minunata, incat nu o pot descrie nici intr-un infinit de cuvinte.

Ziua de azi a fost fara lumanari, fara tort, fara petrecere...dar toate acestea ar fi palide in comparatie cu zambetul puiului meu.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Vine, vine, vine..........Craciunul!


Pe cand eram eu copil nu ii scriam lui Mos Craciun...doar speram din toata inima sa vina. In noaptea de Craciun adormeam cel mai tarziu cu speranta ca voi putea sa il vad cum imi lasa darurile sub brad, ani de-a randul mi-am imaginat cum intra pe gaura cheii sau cum se furiseaza cu sania lui innaripata pe acoperisul blocului.

Acum fiul meu are doar 3 luni jumate si ii scrie Mosului ce vrea el. Nu pe hartie ci pe internet.

Sigur Mosul va veni si va lasa sub brad o multime de daruri pentru noi toti...ca asa vine el de fiecare data!

Ho Ho Ho...

luni, 24 noiembrie 2008

Instinct de mama


Nu stiu altii cum sunt, dar eu......

Pana cand a avut copilul vreo 3 saptamani nu prea simteam nicio intuitie materna...nicio voce interioara nu-mi spunea cum sa tin copilul, sau cum sa il spal, sau cum sa ii schimb scutecul (bine ca am fost la cursul Lamaze inainte sa nasc)

Din contra, la inceput imi tremurau mainile cand il luam in brate, aveam un gol in stomac de frica cand ii faceam baie iar la cel mai mic scancet imi crestea tensiunea, aveam impresia ca nu manaca suficient si imi venea sa il cantaresc de n ori pe zi. Daca plangea nu stiam de ce plange, daca nu plangea ma gandeam ca e bolnav si as fi vrut sa tipe un pic sa stiu ca e bine.
Imi sunam prietenele mamici aproape in fiecare zi si intram in cele mai mici detalii, rupeam internetul cu site-uri si bloguri despre copiii nou nascuti, iar pe noptiera aveam un vraf de carti si reviste tot despre bebelusi.

"Instinctul" meu matern a venit mai tarziu, si de fapt cred ca e vorba de experienta si de cunostiinte nicidecum de vreo lumina astrala care sa fi coborat din univers direct in capul meu.

Acum cand ma uit la Vlad si vad ca are 7 kg si 400 gr la aproape 4 luni, ca imi zambeste cand ma vede, ca e fericit cand ii fac baie si ca aproape nu mai plange deloc ma bucur ca am gasit singura calea cea buna, ca am fost nesigura la inceput si asta m-a facut sa intreb, sa caut, sa citesc, sa ma informez si sa invat ce e mai bine sa fac.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Drumul caruciorului

Unde pot ajunge 6 (4 in fata si 2 in spate) roti de carucior?

Pot ajunge in parcul din cartier, in piata ce mai apropiata sau pe strazile inguste cu vechi casute si noi vilute.

Impingand caruciorul am redescoperit locuri in care n-am mai fost de cand eram adolescenta si ma plimbam cu cate-un baiat pe strazi umbrite de tei si castani...(ehe ce amintiri prafuite)

Impingand caruciorul am descoperit ca nu exista rampe si ca nu pot intra in multe magazine sau chiar institutii. Daca mergi cu caruciorul intr-o banca lumea se uita la tine de parca ai impinge un elefant nu un carucior cu un copil in el....odata ce nasti nu mai ai facturi de platit sau treburi de rezolvat...

Orasul asta are alte unghiuri cand ai de condus un carucior-landou.

vineri, 7 noiembrie 2008

Rotarix si Rotavirus

3 luni - inca un vaccin

De data asta a fost usor pt ca vaccinul nu a fost injectabil, l-a primit pe gurita. Are nume de desen animat: "Rotarix" si este impotriva diareei provocate de rotavirusuri.

E adevarat, un pic cam scump 330 Ron (doar prima doza - e nevoie de 2 doze), insa foarte important, in caz de diaree cu rotavirus copilul se deshidrateaza repede si singurul tratament e cu perfuzii in spital, asa ca ....acum avem protectia asigurata!

joi, 6 noiembrie 2008

TV or not TV

Mare dilema in mintea mea: sa las copilul sa priveasca la televizor sau nu?

Vladutul meu este hipnotizat de televizor. Daca e suparat la maxim si nu stiu ce sa mai fac ca sa il impac deschid televizorul si se linisteste brusc, parca intra in transa. Instinctul imi spune ca "tv=lucru rau" si il inchid repede cand vad copilul ca isi lipeste ochii de ecranul lui. Dar este oare chiar atat de rau televizorul? Pana cand ar trebui sa il feresc de tv?

Oare altii cum fac? Va rog nu va sfiiti sa ma sfatuiti.

miercuri, 5 noiembrie 2008

3 luni sau 1 an?


Trece vremea....

Au trecut 3 luni de cand s-a nascut Vlad si 2 au devenit 3.
Au trecut 12 luni de cand am devenit 2 in 1.
Au trecut 3 ani de cand m-am maritat si 2 am devenit 1.


Fiecare zi a fost cat o clipa, viecare clipa a fost un veac si nu-mi vine sa cred ca toate mi s-au intamplat mie.

Oare cum vor decurge calculele in urmatorii ani? Orice ar fi sper sa fie cel putin la fel de frumos!

vineri, 24 octombrie 2008

Jucarii si rime pentru Vlad

Incepand de ieri Vlad a facut cunostiinta cu noi prieteni. Fiecare are poezioara lui:



Elefantul bleu, merge la cazinou
Sa se joace poker cu un caine cocker



Catelul Dumitru, bea cafea, un litru
Jumate cu lapte




Marinarul Belu, care tunde mielu!

Preferata lui ramane Elefantul zornaitor

Elefantul turquaz,
Care te pupa pe obraz
Si mananca mult praz!











Va provoc la o leapsa: care sunt jucariile preferate ale lui Vladut Badica, sau ale Evei sau ale Amaliei ....o dati si voi mai departe ....

miercuri, 22 octombrie 2008

luni, 20 octombrie 2008

Sunt .......leapsa de la 3Badici

Sunt un pitic care a stat langa un buric 10 luni....nu 9!
Sunt clipocitul apei in fiecare seara la ora 21.00
Sunt noptile albe ale mamei si zilele ei cu soare.
Sunt volanul de la masina lui tata.
Sunt zambetul bunicii careia ii e teama sa puna mana pe mine.
Sunt vantul care adie prin copacii sub care ma plimb.
Sunt un scancet sunt un scutec sunt un Vlad minunat!!!

E super sa joci leapsa pe blog...merci Bicho Feo
O dau mai departe unei printese si Andreei

Rasu' ..... Plansu'


Un zambet, un hohot de ras, un tipat, o lacrima pe obraz.....Se succed fara pauza, fara vreun motiv aparent....pur si simplu ma pomenesc ca Vlad rade in hohote....(nici nu stie sa rada inca cu adevarat)

Dupa ce si eu si Andrei incercam sa il facem sa zica un "eeee" sau un "aaaaa", copilul privindu-ne atent si fix minute in sir, deodata il bufneste rasul si rade in hohote pana da in sughit....si in final incepe sa planga. Acum are si lacrimi care se rostogolesc pe obrajii lui grasuti si pufosi de ti se rupe inima.

Sunt convinsa ca el are motivele lui foarte exacte insa nu reusesc eu sa le identific de fiecare data...o sa imi zica el singur la un moment dat...

marți, 14 octombrie 2008

Un pas mic .....sau mare?

In sfarsit am facut botezul.

Mi-am prezentat fiul si in fata lui Dumnezeu.

Lui Vlad i-a placut in biserica, chiar daca a fost un pic bruscat de preot in cristelnita. A zambit tot timpul si a lasat pe toti sa il ia in brate si sa il gadile si sa se mire ce baiat cuminte si frumos si gras este el.

Acum, la 3 zile dupa botez nu pot spune ca e mai cuminte sau ca doarme mai bine noaptea sau ca e schimbat in vreun fel....dar am sufletul impacat ca am mai facut un pas in lungul drum al cresterii puiului meu de om.

duminică, 5 octombrie 2008

2 luni

Acum 2 luni Vlad se nastea intr-o zi caniculara de vara, acum afara ploua si frunzele galbene striga tuturor ca a venit toamna peste ele.

Acum 2 luni Vlad avea 3kg si 200 gr acum are 5 kg si 700 gr.

Atunci fiul meu era mic, rosu, cu pielea incretita si plansetul lui aducea cu mieunatul unei pisici, azi are tenul de portelan alb si fin. Cand e binedispus rade si gangureste iar cand plange cred ca il aud si vecinii de la 2 si cei de la 4.

A trecut vremea si repede si greu in acelasi timp. Dar fiecare moment a avut intensitate maxima.

joi, 2 octombrie 2008

A venit.....a venit toamna!!!



De multi ani incoace luna septembrie este plina de zile in care am chef sa chiulesc si sa fug in parc....de la scoala, de la servici...niciodata n-am facut-o. Acum in sfarsit pot sa fac asta fara sa ma simt in vreun fel vinovata. Plec cand vreau eu in parc, pe strazi, cutreier pe unde vor picioarele sa o ia fara sa am vreun scop.

Toamna asta e cea mai frumoasa toamna din viata mea!

luni, 29 septembrie 2008

Bunicul

"Bunicul stă pe prispă. Se gandeşte. La ce se gandeşte? La nimic. Innumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar innumără florile scuturate de adiere.
Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe; sprancenele, mustăţile, barba... peste toate au nins anii mulţi şi grei.
Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blanzi şi mangaietori." - asa zicea Delavrancea intr-o poveste.

Bunicul baiatului meu este un altfel de bunic - medic de familie, mereu ocupat si tot timpul cu un program bine stabilit. Ne stabilim vizitele la ora fixate cu cateva zile inainte. Nu are nici barba si nici mustati, e elegant si impune o anumita distanta. In loc de prispa are cabinetul lui si da indicatii clare asistentei medicale si pacientilor.

Ochii insa sunt mai mult decat "blanzi si mangaietori"....ochii lui sunt ochii sotului meu si ai fiului meu. Ochii lui se umplu de dragoste si de caldura si mai ales de mandrie cand il vede pe nepot. Ochii lui spun "Te iubesc, copilule." chiar cand cuvintele nu sunt rostite.

vineri, 26 septembrie 2008

Suzy, I love you!

In primele 2 saptamani am crezut ca e cel mai greu lucru din lume sa ai un copil si sa il faci mare. Atunci manca si apoi dormea 3 ore, parca avea un ceas in burtica.

Acum...la aproape 2 luni este muuuuult mai greu....caci somnul nu mai vine imediat.... iar ceasul din burtica merge mult prea repede si da trezirea la 2 ore, 1 ora sau chiar mai curand. Plus ca au aparut niste plansete fara motiv care vin in somn si se mai linistesc doar in brate...

Dar ca sa nu fie totul atat de "negru", a aparut la orizont o noua iubire...Suzy! Lumea pare mai frumoasa cand Vlad o saruta pe Suzy....Vlad adoarme cu Suzy surazand!

joi, 25 septembrie 2008

Strofe mici pentru pitici...

De cateva saptamani (7 si 1 zi) vorbesc in strofe cu patru versuri. Pentru orice cuvant gasesc imediat rima si ma gandesc ca poate asa puiul meu va spune "mama" mai repede decat scrie in carti.

Ma cheama Vladut
Si sunt un leut.
Sunt un pisoias
Tare dragalas.
Sunt un terorist
Extrem de optimist.
Sunt un grasunel
Totusi mititel.
Mami sunt al tau,
Ca asa vreau eu!

duminică, 21 septembrie 2008

NU!!!


Limite ....

Fiecare isi delimiteaza spatiul, actiunile, sentimentele, relatiile, educatia. De unde stim cand sa zicem stop cand e prea mult sau prea putin! Ce ne anunta cand pragul subtire intre DA si NU a fost depasit?

Cand plange copilul, sa-l mai las un pic sau sa-l iau in brate?
Sa accept sau nu o invitatie la concert al unui prieten ( fara partenerul meu )
Sa ma imbrac cu fusta mini sau cu pantaloni lungi?
Sa beau o cafea tare sau un ceai de lactatie?
Da sau Ba?

Tot timpul trebuie sa alegem, de aceste alegeri se leaga altele si altele....de fiecare data cand decizi defapt alegi consecintele...un lant infinit de rezultate.

Of...lectia asta e grea, trebuie s-o mai citesc odata, poate intarzie profu' si nu ma scoate la tabla....sau poate ma scoate...

vineri, 19 septembrie 2008

Prima zi in fiecare zi.


In fiecare moment asist la o premiera pe care mi-o dedica fiul meu (imi place de mor expresia asta "fiul meu"). De fiecare data se intrece pe el insusi in a ma impresiona: azi de dimineata s-a decis sa ma trezeasca zambind, razand, jucandu-se si gangurind in loc sa planga. Nu mi-a venit sa cred....de obicei tipa inainte de a deschide ochii...

O dimineata minunata!!!

joi, 18 septembrie 2008

Soarele sau luna sunt totuna

De cand a venit Vlad in viata mea nu imi mai pasa daca e zi sau noapte. La fiecare 3 ore eu am un ritual de indeplinit...schimb scutecul, spal copilul, tzata in gura pruncului si totul se termina cu un victorios ragait...

Noaptea e la fel ca ziua doar ca e intuneric si toti dorm in jurul meu iar tipetele de foame ale copilului incearca parca sa sparga zidurile....Dupa ce ritualul e indeplinit am liniste sa ma intreb ce viseaza un copil de cateva saptamani....ce poate visa care sa il faca sa isi ridice picioarele in sus la 90 de grade si sa le strecoare printre barele patutului sau (pe care eu il consideram foarte foarte sigur).

Eu nu visez nimic pentru ca ma trezesc ca un iepure din 5 in 5 minute sa il verific pe plod...

miercuri, 17 septembrie 2008

Sunt mama unui alt om!

"Numai mama sa nu fii"...ba sa fii!!

De 6 saptamani sunt mama. Este ca si cum as fi locuit toata viata intr-o casa cu 4 camere dar as fi trait doar in 3 dintre ele. Odata ce l-am nascut pe baiatul meu, usa celei de-a 4-a s-a deschis, casa este cu totul alta. Totul despre viata mea s-a schimbat. Relatia cu mine insami, cu sotul meu, cu mama mea, cu prietenii mei, cu lumea cunoscuta si necunoscuta, totul este altfel.

Chiar daca mi-am dorit foarte mult sa am un copil, niciodata nu mi-am imaginat ca va fi in acest fel. Daca ar fi incercat cineva sa imi explice, nu as fi inteles. Daca incerc sa exprim aceasta schimbare in cuvinte imi vine greu, e ca si cum incerci sa explici culoarea verde unui orb din nastere, trebuie sa vezi ca sa intelegi.

Trebuie sa fii mama ca sa stii cum e.

wibiya widget