sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Opreste timpul in loc cu o floare

Dintr-o minuscula samanta, incet, imperceptibil de incet, apare un lastar. Un lastar mic si verde iveste varful din tarana neagra spre soare. Prinde forta din lumina soarelui si se inalta tot mai mult. Verzi si puternice ii sunt acum frunzele hranite cu lumina, apa si pamant negru. In drumul ei efemer mica planta pregateste insa ceva....ceva la fel de sensibil si delicat ca intreaga ei faptura. Un moment asteptat de intreaga lume, o sarbatoare este bobocul ei ce ascunde o floare. Timpul se opreste in loc. Floarea ii este mangaiata si sarutata. Maini iscusite prind floare langa floare intr-o creatie unica. O adevarata opera de arta numita simplu, buchet. Un nume prea simplu pentru cata frumusete poti tine intr-o mana.




Emotionata tine cu ambele maini buchetul in care sunt prinse culori delicate si simboluri puternice. Doar el, buchetul de mireasa, va  cunoaste in fiecare secunda cea mai adanca zbatere a inimii ei. El va pecetlui o zi de neuitat, va fi dorit de toate domnisoarele de onoare si va fi pata de culoare a rochei ei de un alb imaculat. La fel ca florile lui, delicate si fragile sunt sentimentele lor in aceasta zi. O zi de inceput in lungul drum in care se vor ivi si ciulini si buruieni. Buchetul ei sta drept marturie ca toata viata lor asa e de dorit sa arate. In culori puternice, vii fara sa lase nicum vreo umbra de intuneric asupra lor.

Intr-un loc de basm vor dantui si se vor bucura de cea mai frumoasa zi a vietii lor. Alaturi le sunt toti cei dragi insa intre ei, flori mari si mici, colorate sau simple vor opri pentru ei timpul in loc. Buchete mari si aranjamente florale deosebite, create special pentru a fi martori tacuti ai bucuriei lor.


 

Abia, tarziu, cand florile vor fi adormit in galagia petrecerii de nunta, mireasa, stapana a celor mai ascutite emotii, va arunca pretiosul ei buchet, incarcat cu toate sentimentele traite in acele clipe spre cea care va urma acelasi drum al emotiilor.

marți, 6 noiembrie 2012

Femeie de afaceri online

De multa vreme ma bate gandul sa fac ceva pe cont propriu. Capul imi e doldora de idei care mai decare mai indraznete. Pentru fiecare idee incep sa calculez costuri, salarii, nevoie de finantare, plan de afaceri si pana la urma imi dau seama ca degeaba vreau, pana acum orice plan am avut depasea cu mult bugetul meu. Un buget mic, mititel care in loc sa tinde spre 0.

Am ajuns la concluzi ca un business online ar fi un prim pas care ar putea fi facut cu un buget mititel ca al meu.

Sa vand ceva, dar ce? Haine, idei, servicii, mancare, jucarii. Piata online geme de la atata inghesuiala. Plus ca si aici, chiar daca nu platesti chirie pentru un spatiu fizic, cu vad comercial asigurat, te costa website-ul, promovarea, mentenanta, gestiunea contabila. Si cu toatea astea as fi cel mai la indemana.

La un simplu search pe google gasesti multe companii care fac site-uri pentru magazine online. Care mai decare atragator in oferte si chiar sugestii. Dupa 3 minute esti convins ca ai gasit "cheia succesului".

Odata cu SuperBlog 2012 pentru care este scris si articolul de fata, am fost pusa in fata site-ului SpringShop.ro care are o oferta generoasa pentru mai multe tipuri de magazine online.

Totusi cateva aspecte care nu m-au convins sa ii sun si sa merg mai departe cu ei ar fi urmatoarele.

Portofoliul Orice companie care face website-uri, fie magazine online sau pagini de prezentare este recomandat prin munca sa. Am vrut sa vad cum arata magazinele online facute prin platforma pusa de ei la dispozitie. O lista cu magazinele online facute prin platforma lor ar fi o idee buna.

Modele/Demo Dupa cum invatam si la scoala, exemplul e mama invataturii. M-ar fi atras mai mult sa vad cateva exemple de sabloane. Oare de ce se feresc sa puna niste imagini simple despre sabloanele disponibile in platforma lor de creare de magazine online? Daca ar fi fost si un demo pe care sa pot testa personal ar fi fost super. E ca atunci cand intri intr-o cofetarie, vezi prajiturile din vitrina, daca ti se si ofera o prajiturica si e excelenta, clar vei cumpara chiar mai mult decat iti propusesesi initial.

Imaginea Stiti sintagma "o fotografie face cat 1000 de cuvinte", nu? Site-ul lor este foarte interesant din punct de vedere al informatiilor dar e anost la capitolul fotografii. Nici la capitolul culori / fundaluri dupa parerea mea nu sunt straluciti. Intr-adevar e o chestiune de gust, dar pentru gustul meu e important si ma simt atrasa de site-uri care se joaca cu culorile cateva exemple ar fi acesta, chiar un site similar cu al lor si acesta care pe mine m-a cucerit si ca imagine si ca mesaj.

Aspectele bune nu sunt mentionate de obicei, totusi  tin sa subliniez ca sectiunea de intrebari frecvente este foarte folositoare pentru cei care se vor a fi oameni de afacei online, asa ca mine si  cauta informatii pentru creare magazin online.


sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Dimensiuni din viitor...

Ceea ce veti citi mai jos este un exercitiu de imaginatie inscris pentru Oktal, in competitia SuperBlog 2012.

"Nu e nimic si totusi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitarii celei oarbe
."

Obsesiv imi veneau in minte aceste patru versuri din cea mai frumoasa poezie, Luceafarul lui Eminescu. Neantul ma cuprindea si pe mine. Auzeam piuiala sacadata a aparatelor care respirau pentru mine si imi ajutau inima batrana sa mai bata pentru nici eu nu stiam cate minute, ore sau zile.



 

Dincolo de perdeaua de apa a casei mele din laguna albastra ii vedeam cum ma asteapta aliniati frumos pe mama si pe tata dusi demult in lumea de dincolo, urmati de bunici, si altii pe care nu ii vazusem niciodata insa stiam ca le purtam in sange ADN-ul. Acolo imi doream si eu cu o ardoare de foc sa ajung.


Deja plina peste masura de experiente, amintiri si imagini ca un vechi hard disk din anii 2012-2013, ii vedeam pe cei mai dragi mie cum roiau in jurul meu chemand doctori si asistente pentru a tot incerca la nesfarsit sa ma readuca intre ei.


Degeaba laserele chirurgului scormoneau inlauntrul meu o farama de viata. Totul vroia sa plece din lumea asta. Computerul dotat cu procesor Intel reusea sa semnaleze celulele bolnave. Chirurgul comanda eliminarea lor doar prin puterea cuvintelor. Mainile lui nu atingeau nimic. Laserul era mai precis decat orice mana umana, totusi nu atat de iscusit incat sa decida urmatoarea miscare.




cdn.walyou.com
Aici avusesem parte de tot ce imi putusem dori. Inca din 1999, cu 60 de ani in urma de cand descoperisem cumparaturile online imi satisfacusem toate dorintele nebune de a fi in pas cu tehnologia.

Chiar cu 2 luni in urma de acest moment absolut macabru pentru ca stiam ca e ceva in neregula cu mine imi achizitionasem de la papuci cu tehnologie de ultima ora care imi controlau ritmul cardiac in orice secunda pana la wc-ul hi-tech care nu doar stia sa se curete singur dar stia sa emita un raport meticulos al urinei si excrementelor la finalul caruia aflasem demult ca nu exista sanse pentru mine in aceasta viata trecatoare. Asadar renuntasem sa mai lupt. In schimb eram bucuroasa ca avusesem timp sa imi aranjez
hometone.org
toate problemele inainte de plecare. Nimeni nu urma sa se certe pe mostenire in urma mea. Donasem toti cei 80 de miliarde de dolari unei agenentii de cercetare aerospatiale care avea ca misiune  "a înțelege și proteja planeta mama,a explora Universul, a căuta viață și a inspira următoarea generație de exploratori".






Solent News



Pentru familia mea, copii mei dragi si nepotii mei iubitori, pastrasem doar cateva proprietati printre care si arca plutitoare. Aceasta era singurul raspuns in cazul incalzirii globale care ameninta inca din tineretea mea



Solent News
Nu mai are rost sa spun ca totul era construit aici in stransa legatura cu natura. Nimic nu era impotriva mediului.

Acum, in Romania anilor 2062, legile de protejare a mediului sunt atat de aspre incat si cand stranuti in public pui repede batista la nas ca ochii invizibili ai camerelor de supraveghere sa nu detecteze virusii tai raspanditi in atmosfera. Desi in urma cu doar 50 de ani traiam intr-o tara cu paduri defrisate, in al 13 ceas oamenii si-au dat seama ca solutia este sa se imprieteneasca cu natura din jur si iata ca nu au ezitat sa ia cele mai drastice masuri.

Cu ultimul gram de putere am reusit sa deschid ochii, chirurgul si laserul lui isi facusera bine treaba. L-am zarit in dreapta mea, pe nu monitor LCD  pe Vlad, fiul meu mai mare, care ma veghea de la 8905 km distanta din Tokyo.

- Mama, ce faci? Nu pleca inca!
- Dragul meu, asta-i viata. Nu plange pentru mine. Stii ca mie imi plac calatoriile. Te iubesc, sa nu uiti asta niciodata!

Asta a fost tot. Capat de linie. 80 de ani. 2 baieti, 6 nepoti. multe calatorii si amintiri extraordinare.

Ca frunzele galbene in bataia vantului de toamna imi luasem si eu zborul, de aici spre pretutindeni, sau in neant ca in poezia adolescentei mele.....nu va pot spune caci nimeni nu a mai spus vreodata asta.

"Căci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste."


Versuri de la: http://www.versuri.ro/

wibiya widget